PARINTII COPIILOR DE SUCCES AU 5 LUCRURI IN COMUN

Oricine are copii – sau isi doreste sa aiba – spera ca acestia sa stea departe de necazuri, sa se descurce bine la scoala si, mai departe, sa faca lucruri minunate in viata lor profesionala.

Cu toate ca nu exista o reteta pentru a creste copii de succes, studiile psihologice au scos la iveala mai multi factori care influenteaza succesul copiilor.

Iata care sunt acestia:

1. Asteptarile ridicate

Pe baza datelor de la un sondaj national al Universitatii din Los Angeles, care cuprinde 6600 de copii nascuti in anul 2001, profesorul Neal Halfon si colegii sai au descoperit ca asteptarile pe care le au parintii de la copiii lor au un efect imens asupra rezultatelor scolare: “Parintii care si-au imaginat copilul la colegiu au reusit sa-i indrume in aceasta directie indiferent de venitul familiei”.

Acelasi rezultat il confirma si testele: 57% din copiii care se descurcau foarte prost la scoala erau incurajati sa mearga la colegiu de catre parintii lor, in timp ce 96% din copii care se descurcau foarte bine erau incurajati de parintii sa mearga la colegiu.

Acest lucru se incadreaza intr-o alta constatare a psihologiei, si anume efectul Pygmalion, care spune ca “ceea ce o persoana asteapta de la alta poate sa devina o profetie autoimplinita”. In cazul copiilor, ei se ridica la nivelul asteptarilor parintilor lor.

2. Ajuta-i sa deprinda competente academice cat mai devreme

Un studiu comparativ din 2007 care cuprinde 35.000 de prescolari din SUA, Canada si Anglia arata ca dezvoltarea competentetelor matematice cat mai devreme reprezinta un avantaj imens pentru copii.

“Cel mai suprinzator rezultat al acestui studiu este importanta extrema a competentelor matematice dezvoltate timpuriu – inceperea scolii cu cunostinte pregatite despre numere, ordinea numerelor si alte concepte matematice de baza”, spune intr-o declaratie de presa cercetarul Universitatii Northwestern, Greg Duncan. “Stapanirea timpurie a competentelor matematice poate sa prezica nu numai realizarile ulterioare din domeniul stiitelor exacte, dar si abilitatile de lectura si scriere”

3. Ingrijirea sensibila

Un studiu din 2014 asupra a 243 de persoane nascute in saracie arata ca acei copii care au primit o “ingrijire sensibila” in primii 3 ani de viata nu numai ca au avut rezultate mai bune la testele academice din scoala, dar au si dezvoltate relatii mai sanatoase si au avut rezultate profesionale mai bune in viata adulta.

Blogul de psihologie PsyBlog arata ca parintii care ofera “ingrijire sensibila” raspund mai bine si mai adecvar la semnalele copiilor lor si le confera mai multa siguranta pentru ca ei sa aiba curaj sa exploreze lumea in care traiesc.

“Asta sugereaza ca investind timp intr-o relatie parinte-copil cat mai devreme poate influenta pe termen lung viata individului” spune autorul studiului, Lee Raby, psiholog si profesor la Universitatea din Minnesota.

4. Evita sa petreci timp de proasta calitate cu copiii

Conform unei noi cercetari mentionate de Brigid Schulte in The Washington Post , numarul de ore pe care mama le petrece cu copii intre varstele de 3 si 11 ani nu reprezinta un factor in dezvoltarea comportamentului copilului si nu determina starea lui de bine sau realizarile ulterioare. Este insa mai importanta calitatea timpului pe care parintii il petrec cu copiii.

“Stresul mamei, mai ales atunci cand se datoreaza faptului ca trebuie sa jongleze intre serviciu si timpul acordat copiilor, ii afecteaza pe copii in mod negativ” spune sociologul Kei Nomaguchi.

Emotiile sunt contagioase – exista un fenomen psihologic atunci cand oamenii iau sentimentele unii de la altii precum o raceala. Studiile arata ca daca prietenul de langa tine este bucuros, aceas bucurie se va transfera si la tine; daca este suparat, tristetea te va infecta si pe tine. Astfel, daca o mama (sau un tata) este epuizata sau frustrata, aceasta stare emotionala se va transfera si la copii.

5. Invata-i sa gandeasca mare

De-a lungul timpului, psihologul Carol Dweck de la Universitatea Stanford a descoperit ca atat adultii, cat si copiii se gandesc la succes intr-unul din 2 moduri. Pe foarte-minunatul ei blog Brain Pickings, Maria Popova povesteste ca lucrurile stau in felul urmator:

O “gandire fixa” presupune ca inteligenta noastra, caracterul si abilitatile creative ne sunt date ca atare si nu le putem schimba in mod semnificativ. Succesul este privit ca o confirmare a acestei inteligente inerente; o evaluare a celor ce ne-au fost date in raport cu un standard fix; lupta pentru succes si evitarea esecului cu orice pret devin o modalitate de a pastra sensul inteligentei si abilitatilor noastre.

O “gandire mare”, pe de alta parte, se hraneste din provocari si vede esecul nu ca pe o dovada a lipsei de inteligenta, dar ca pe o imensa oportunitate de crestere si dezvoltare a abilitatilor existente.

In esenta,  este vorba de modul in care crezi ca vointa poate sa-ti afecteze abilitatile, iar acesta are un efect puternic asupra copiilor. Daca li se spune ca au reusit un test la scoala datorita inteligentei native, asta creaza o gandire fixa. Daca li se spune ca succesul se datoreaza eforturilor lor, ii incurajam sa aiba o gandire mare.

Intr-un studiu de 4 ani, Dweck i-a lasat pe copii sa aleaga intre a rezolva puzzle-uri usoare sau grele. Copiii cu o gandire fixa alegeau puzzle-urile usoare, fiindca acestea le validau abilitatile din nastere. Copiii cu o gandire mare le-au ales pe cele grele, fiindca reprezentau o oportunitate de a invata.

Cum spune si Popova, copiii cu gandire fixa vroiau sa faca un puzzle usor fiindca ii facea sa para destepti si le confirma succesul; cei cu gandire mare vroiau sa faca un puzzle greu fiindca ei vad succesul ca pe o consecinta a invatarii.

Data viitoare cand va laudati copiii, nu-i laudati pentru cat de destepti sunt ci pentru cat au muncit!